curge printre miile de pietre
şi niciodatǎ nu a crezut
în el însuşi, meditând
pe o singurǎ stâncǎ.
au trecut valuri şi curenţi
prin sufletul lui,
dar el continuǎ sǎ se joace
cu bǎrci din hârtie,
ca şi cum nu ar fi navigat
vapoare adevǎrate
cu toate pânzele sus, în inima lui.
plǎmânii lui se considerǎ
nedemni de aer, de parcǎ nu ar fi
respirat firesc
dinainte de a se şti pe sine.
tânǎrul aude ţipǎtul pescǎruşilor
dinǎuntrul sǎu, dar
nu îndrǎzneşte sǎ îl asculte,
nu vrea sǎ creadǎ
cǎ el este cel ales
pe care îl strigǎ
atât de înflǎcǎratǎ
întreaga mare.
No comments:
Post a Comment