Saturday, May 28, 2011

povestea noastra

atata am eu, povestea noastra:

eu sunt aluatul pe care il framanti prin somn, fara sa stii
si pastrez in mine o samanta de credinta
ca dimineata, macar intr-unele dimineti, te trezesti
si tu cu sufletul copt ca o paine pufoasa
iar undeva in maduva oaselor, imi vei sti intotdeauna mainile
care ti-au alintat inceputul tau, ca al unui basm in devenire.

tu esti big bang.
milisecunda din viata mea
fara de care nu ar fi existat nimic,
fara de care n-as fi putut nici sa mor.
explozia prin care a inceput sa se cladeasca
pacea.
tu esti mugurele de lacrima din coltul ochiului meu
pe care nu il plang
pentru ca este bine asa, sa am ceva ce nu mai intelege nimeni,
o caldura cunoscuta de toti drept superstitie
in care numai eu imi pot duce iernile.

aluat de paine si big bang.
am putea medita, sa cugetam la ceea ce ne pune in miscare
sau sa nu mai gandim deloc, sa ne lasam inima
naravasa,
de un rosu indecent. sa ne traiasca ea pe noi-

dar panificatia si astronomia nu se amesteca in lumea reala.
respiram in eprubete etanse
si disparate in timp, chiar daca tu imi explodezi in inima timp de o milisecunda
si dai nastere unui nou univers in mine.

ca un cersetor care-si traieste ziua
dintr-o firimitura de paine uscata
si un vis,

atata am eu
sa-mi fac foc in piept:

povestea mea despre noi.





Monday, May 23, 2011

senin

dragă ocean,



mi-ai îmbrăţişat norii
şi mi-ai cântat la orchestra valurilor
că îmi poţi înfia ploaia.

în fiecare picătură de tine
îmi simt conţinut soarele
ca şi cum niciodată nu ar fi nevoie
să mă bucur singură
sau să îmi cenzurez tunetele.

mă cuibăresc în tine
şi pentru o clipă uit
că a trebuit.vreodată
să fiu ceva mai perfect, mai neted,
mai aproape de rai

decât cerul.



sincer,
astăzi mi-ai şters toată ceaţa de pe faţă.




Sunday, May 22, 2011

la malul marii

ma plimb cu picioarele goale
prin nisipul amintirilor.

din cand in cand, mi se prinde
cate o granula de vis
sub unghie

sau ma intep in pietrele
prea incinse de alegeri gresite
si soare ars in cuptor
de prea mult timp, de prea multe iubiri
pastelate,

sterse de valurile marii.

mi se pierd genunchii
in spuma valurilor
ca sampania abia deschisa, doar-doar
imi voi putea ineca trecutul
in vocea ta calda
care curge printre stancile si insulele pe care inca nu le-am cucerit
in golful sufletului meu.

pescarusii imi tipa la ureche;
nu mai sunt copil
si am invatat alfabetul braille al vietii.
citesc destinul in frunze de cuvant
si fire de par.

uite-asa, ajung acasa,
in locul asta primitor unde nu am crescut
si tu imi urezi bun-venit de fiecare data
din coltul tocit al unui caiet
de poezie si nimic mai mult.

iar marea in care urma sa ma inec?
ramane ascunsa in umbra cerului, ascunsa ca mine
in inima ta fara ferestre si fara lacat.

nu e locul meu acolo, unde orizontul se preface in realitate si copiii stiu sa numere pana la infinit.






Friday, May 13, 2011

lectii despre libertate

i.


mi-ar placea
sa jonglez cu cuvinte noi,
sa le imprastii pe pagina
ca niste farame prost asortate de confetti.
sa rad de lume
si sa imi fac o limba materna
asa cum vreau eu, asa cum nu s-a mai incumetat nimeni.

m-as arde singura pe rug
fara drept de recurs.




ii.


mi-as dori
sa te privesc in ochi,
sa fim noi
ca oglinzile care oglindesc alte oglinzi.
stii la ce ma refer?
te pierzi in ele si vezi infinitul.
asa m-am gandit candva, sa imi pierd trecutul
si sa gasesc o samanta de mine in viitorul tau.
sa zambesc si sa nu-mi fie rusine
de ecoul zambetului meu pe fata ta.

mi s-ar ridica fiecare fir de par
si mi-ar huidui inima
de groaza sa nu dai tu tonul.




iii.


m-as vedea
intr-o alta poveste
decat imi spuneau batranii mei
la culcare cand aveam cinci ani
si inca-i lasam sa ma mangaie
ca pe o pisica.

as scrie o poveste plina de neologisme,
in care sa inving intotdeauna
cu fata limpede,
sa fremat ca tufele de trandafiri
parfumate in bataia vantului.
o poveste care sa fie adevarata
si sa nu mai fi fost scrisa
inainte de a ma fi nascut eu.

s-ar despica marea in patru
si s-ar sparge punctele cardinale in mine
ca paharul unui alcoolic
care a uitat gustul
vietii.




iv.


libertate, spui? cu ce drept,
cand eu slefuiesc fierul
din care apoi imi fac singura
gratii
si ma infasor iremediabil intre ele?

eu sunt fata limpede a raului de munte.
dansez cu pietrele
si uneori imi esti cer atat de senin
incat te iubesc;
alteori, ma doare nisipul
si inca te iubesc, asa, cu norii tai
si cu pasarile tale migratoare.

dar destinul meu ramane oceanul.




v.


inot in mine insami
si chiar cand nu ma inec, tot simt
cum altcineva da tonul in filarmonica inimii mele
iar bratele mele sunt inca prea imature
sa nu iti adopte ritmul -

oricat de incompatibil cu lira sufletului meu.
oriunde m-ar duce curentul.
oricine ai fi “tu”.




vi.


n-am putea pretinde ca a ma ineca este o arta?

asa, de dragul criticilor.
asa, de dragul de a nu te fi iubit pana la ultima respiratie fara sa ofer ceva in schimb.





Tuesday, May 10, 2011

la panda

te fixez cu ochii mei de piatra
ca soimul
si nu-mi scapa miscarea niciunui muschi.
te simt in moalele oaselor
cum oftezi odata cu mine
sau cum se agita cuvintele in tine
cand nu ai rabdare sa ma asculti.

experta in vanatoare, eu stiu
valoarea asteptarii.
cu suflet de cameleon, stau la panda
si nu scot nici macar un sunet alb
ca o pana cazand in nisip,
sa nu ma vezi, sa nu ma certi
ca te invit intre caninii mei bolnavi
sa-mi spui povestea in continuare.

iubite, spune-mi povestea
aia cu caderea din rai,

aia cu mine in rolul protagonistei
careia nu i s-a dat voie sa
distinga binele de rau
si acum trebuie pedepsita
ca nu stie

sau aia cu mine in rolul sarpelui
care intelegea prea in detaliu ce face
cand s-a incolacit in jurul tau
si acum tu te depui ca praful
pe scrisori aproape trimise.

eu ascult.
iar cat timp tu inca
imi mangai urechile cu liniste
si te asortezi cu zambetul meu,

astept la panda

pana iti naparleste inima
si scrijelesti
deznodamant trist mainilor noastre impreunate
pe coaja unui mar otravit.

atunci iti voi putea servi
cotorul trecutului meu
de paria.

pana atunci, te admir
cu ochi de soim
mult prea slefuiti.



Monday, May 9, 2011

a fi sau a nu fi importanta (da, dar...)

pentru tine
sunt picatura de ploaie
care ar fi putut salva un copil in desert, dar nu a facut-o.
pentru tine
sunt picatura de ploaie
care nu avea nici un pic de forta, dar a fost tot ce ii trebuia tornadei
ca sa dezradacineze piramidele.

de fapt, nici atat:
pentru ca piramidele tale au radacini adanci in suflet
si pentru ca tu iti faci intotdeauna provizii de fericire.

ma asculti ca un orb,
atent si intotdeauna pregatit pentru inflexiunile vocii mele
dar niciodata nu ma vezi
cand plang
cu tine.

ma privesti ca un surdo-mut
si facem glume sado-masochiste,
ca noi avem cuvinte de plastilina. cuvinte care se imbina
si nu exprima ceea ce ar fi trebuit,

dar le repet iar si iar
sa nu-mi fie prea frig fara ele
si sa nu ma inec daca nu ti le arunc in fata -
doar stiu cat de neetic ar fi ca tu sa imi aplici manevra heimlich
altfel decat metaforic.

contez pentru tine enorm;
cam cat un diamant din colectia unui miner.

nu lasi sa se aseze praful pe mine, dar
nu ma simt vie
aici, in cutia de aur a muzeului.
vizitatorii platesc aici, dar
nu se cunosc niciodata unul pe celalalt

si eu raman balast de decor.
nu mai indrazneste inima sa imi bata
de frica sa nu fie prea tare
pentru tine,

desi tot ce vreau
este sa ma primesti unde celelalte pietre n-au voie.
sa ma pui altundeva. da-mi voie sa fiu cristal
si ai incredere, te rog, ca vei vedea prin mine
viata in alte culori.

la granita dintre tu si eu
scrie in creion sters
ca de unde primesc lumina, vreau sa dau inapoi un curcubeu
si unde imi aduc lacrimile adevarate, vreau sa fie primite
de copilul desertului
din tine.

vreau sa fiu si eu
diamant cu nume propriu
in viata ta.





Sunday, May 8, 2011

cu ochii inchisi

pun halou din matasea lunii pe cap,
imi trag manecile aurorei boreale pe brate
si port sufletul tau ca hanorac.
asa nu ma mai ploua. asa raman curata.
nu ma mai ating timbrele patate de amprente.
stiu cine sunt
si ma legan intre mine si lume
cu ochii inchisi.

tu ma prinzi de fiecare data.
stiu ca ma prinzi.
imi deschei norii si ma dezbrac de rai
iar tu ramai cu mine, ramai cu mine
desi nu crezi in adam si eva.
nu sunt singura femeie de pe pamant.
nici macar nu sunt femeia ta
si nici macar nu ma tii drept umbrela
sa-ti daruiersc umbra intr-o zi prea insorita.

acum pot sa fiu.

pur si simplu.
cu tine
imi iert infrarosul si am incredere in ultraviolet.
ma deschid ca floarea soarelui
care s-a imprietenit cu razele tale.
m-am salbaticit anul asta: mi-am adus aminte
cine sunt.

las sa imi alunece tot cerul de pe umeri in mare.
ma cuibaresc in marsupiul prezentului
si cantecul tau de leagan imi tot suna in urechile scoica.

eu stiu ca tu stii si tu stii ca eu stiu
ca esti aici si ma prinzi.
imi dau drumul cu ochii inchisi
si nu mai uit ca suntem nascuti
in lumina.




Monday, May 2, 2011

plastilina roz

imi trec degetele peste ea
si in nari imi simt copilaria
ca primul fulg de zapada
pe haina de toamna tarzie.

intai o gauresc
sa fie un abis, ca mine.
dau forma tacerii
care imi striveste florile
din gradina sufletului
ca nu asa trebuie sa ma bucur.

asa, cu tine mereu intr-un colt de voce tremurata,
nu am voie sa traiesc
si a iti fi alaturi nu este nicidecum un motiv bun
ca eu sa fiu aici.

ma fac mica
si pe ea, odata cu mine,
o storc de existenta
sa vada toata lumea ca nu sunt
intreaga.

sa stie toti ca ceva in inima mea
ar trebui sa aiba alta arhitectura,
ca eu nu joc curat
si asta ma doare ca si cum as fi
un raft de scrisori prafuite,
netrimise.

brusc, imi dau seama
ca asta-i joaca:

ii pot umple zgarieturile
si acoperi trecutul
pana devine o sfera perfecta
si eu arunc si prind mingea,
o prind si o arunc, mereu o
prind.

zambesc
ca o cometa pe care tocmai ai descoperit-o
si chiar daca uneori iti mai vine inca sa plangi,
stii in adancul tau
si stiu, undeva intre atomii oaselor mele -

ca viata e ca plastilina:

eu pot oricand sa ma remodelez.

aleg sa imi traiesc blasfemic bucuria
caci in gradina sufletului meu
florile se incapataneaza sa inmugureasca
an dupa an.

cine zice ca trebuie
sa fiu gradinar de zapada,
rece si sfant?

ma remodelez
si acum am voie sa cred
in mos craciun.