Friday, September 22, 2017

doamna echinocțiului



când renaște luna și urlă la lupi,
doamna echinocțiului rămâne egală cu ziua.
unește puncte autumnale pe o foaie de suflet
subțire cât întunericul, rezistentă ca lumina
dintr-o picătură de rouă
ce preface tot frigul în viață -

ea găsește acul de soare
într-un car cu frunze arămii.

doamnei echinocțiului îi doresc
destulă seninătate, să își distingă
stelele de nori
și să știe mereu unde se termină noaptea ei
și unde încep mofturile vreunei furtuni
care nu-i aparține

și curcubeul, da, îi doresc
câte un ocean de curcubeu
pentru fiecare picătură de ploaie torențială
prin care a călătorit 
ca să ajungă aici, lângă mine.

Friday, September 8, 2017

speranţa doare

speranţa doare
cum te doare un cal cu coama de spumă când îţi dai seama
că era doar spuma de cal şi de coamă.
că lumina e o minciună pe care ţi-au spus-o ochii tăi de adult
ca să-l omoare (pardon, adoarmă) pe copilul din tine
măcar un pic, în fiecare noapte.

*

Mademoiselle se naşte prinţesă
şi este antrenată să şchioapete.
învaţă cu sârg arta fină de a se târî prin emoţie ca prin mocirlă -
ce să ne mirăm că, mai devreme sau mai târziu,
o încurcă fâşiile de mătase rămase din rochie
să-şi frece unghiile rupte de asfaltul denivelat care este o altă fiinţă.

*

speranţa ustură roşu
ca o cârpă abrazivă din proză prost scrisă
cu iubirea-n inimă şi groaza de moarte-n ochi.

speranţa miroase aşa ... ca oceanul când este însărcinat cu un tsunami.
amar cu pete de tânjire.
ceva ce scufundă lumea pentru că lumea
nu s-a lăsat convinsă a pluti, sărată cu săruturile încrederii pe frunte
şi cu prietenie pe buze.


speranţa ... a devenit un reproş
al unui plod rebel
care se uită cu coada ochiului la mama

când poate jura că ea nu-i atentă

... şi el ştie, undeva la mii de leghe sub nivelul inimii,
că este încă prea tânăr pentru jurăminte amare.

Friday, August 18, 2017

întoarcere

și te voi îngropa
în frumusețe
și voi arunca peste tine
praf de poveste
și te voi transforma
în dragoste împăiată
și, dacă te mai rătăcești
pe cărarea spre mine,
te voi primi sub pielea mea
să îți încălzești inima, poate așa
îți vei aminti arta delicată
de a fi tu.

sentință

te-am închis între paginile unei cărți
să nu mai poți ataca vreodată îngerii
ce umblă neînarmați și cu piepturi doldora de iubire
pe bulevardele furtunoase ale inimii mele.

să nu mai poți defrișa păduri întregi în ochii mei
cu un singur cuvânt rostit prea senin.

aici simt pe piele textura luminii.
gustul de caise al inocenței
îmi consolează viitorul îndrăgostit de ceață
(sau de stelele pe care le-am zărit în tine
înainte de a mă lăsa învăluită în bezna
din care ele se născuseră).

aici știu că există, dincolo de spectrul vizibil,
căldura brațelor și prospețimea aerului
și pofta însuflețită de ambele.

Saturday, August 12, 2017

micşorare



ochii ei, animale de povară.

*

pământul scrie poezie
cu degetele ei
tremurânde ca ceara
o clipă înainte să se topească
sub greutatea flăcării.

nu mai e mult timp.

*

braţele ei goale
jelesc
mai mult decât
o pereche de mâneci -

braţele ei goale
sunt arse, infraroşii
de la privirea
pe care nici în scârbă
nu le-a aruncat-o inima lui.

*

între venele ei,
parcă auzi cum
tăcerea
rupe zgomotul.



Saturday, August 5, 2017

chinurile ...

îmi ies curcubeie
ca nişte coşuri pe suflet -


încerc să prind razele soarelui
cu o plasă de fluturi

dar lumina zboară
ca ideile cărora nu le-a venit timpul.


iubirea lor se târăşte
- obosită, ridată -
pe coastele aerului;

din ochii mei
curg lacrimi de nisip

şi copila de cinci ani
din colţul ochiului stâng
încă speră că poate, poate
prin sacrificiul ei, le va dărui lor
clipe elastice cât un secol.



Sunday, July 30, 2017

... curcubeiată

îmi place să caut curcubeie
unde alţii nici nu simt ploaia.

*

văd
cum se arcuiesc puii de zeu;
apoi se umflă de atâta tors,
devin nori
şi îşi tună iubirea
între coastele câte unei persoane
surde la mângâieri.

*

îmi botez fiece respiraţie

iar cea mai importantă lecţie
este să îi dau drumul
ştiind că este irepetabilă.

*

când se rupe spatele
sub greutatea trecutului
ca un foc de artificii şi emoţii,
îl scarpin cu o unghie de zbor -

mă doare
unde alţii nu ştiu
că le-a crescut pielea.