sunt un animal
cu jungla din
sânge demult uitată -
teama
graţioasă a gazelei,
intruzivitatea
pufoasă a pisicii,
loialitatea lupului
după ce a fost
dezvăţat să urle la lună.
sunt şi
mâncare
uneori
pentru şerpii
alunecoşi
din alţii şi
din mine însămi
care se
încolăcesc în jurul câte unei idei fixe
şi îmi strâng
oasele
şi mă înghit
pe nemestecate
înainte să pot
reflecta
natura
nealterată
dinainte de
lucruri.
dacă aş fi un
sunet,
mi-aş trăi
vibraţia
într-un bol
tibetan -
prelung,
subţire şi
cu forţă
înainte să mă
sting
de margini,
de parcă n-aş
şti
că mă voi
confunda
în final cu
liniştea,
aş renaşte de
zeci de ori
din propria
muzică.
dacă aş fi o
culoare,
aş fi roz.
mi-aş îndulci existenţa
cu două-trei
idealuri nepieptănate
şi aş da mâna
cu verdele crud al vieţii
să ne albim
împreună
până ajungem
la miezul de lumină
al tuturor.
dacă aş fi
ceva care străluceşte,
aş fi soarele
de ianuarie
pentru că lumina
mea
se vede rar,
deşi este miezul
tuturor
acţiunilor;
iar cei mai
mulţi oameni
nu înţeleg că
ziua şi noaptea
depind de
poziţia lor -
căldura mea
este echidistantă
cu punctele
cardinale.
dacă aş fi un
miros ... mi-aş alege
peste câţiva vapori
vagi de cadaverină
rătăciţi prin
conştientizare,
o întreagă
pajişte proaspătă
în mijlocul
primăverii.
aşa m-aş
recunoaşte
în oglinda
prezentului:
o respiraţie
cât o mie de versuri,
un miracol
trecut cu vederea
în căutare de
confirmări
şi iluzii.
