Sunday, August 25, 2013

regăsire




ne întâlnim
mai noi
decât am fost înainte,

înfăşuraţi într-o plapumă
din picături de ploaie care s-au uscat.

spălaţi cu un duş de păcate
până am ajuns azi
să strălucim mai tare ca oricând.

ne-am amărât
asemenea cafelei
cu glasul fiert, căutând
un ac de ziuă în carul cu noapte,
dăruindu-ne unul celuilalt
înapoi o ceaşcă de lumină

căci doar unde a fost întuneric
îşi poate face loc dimineaţa.

ne recunoaştem
cum nu am avut ocazia să ne cunoaştem
niciodată până ieri seară,
când soarele încă juca ruleta rusească
mustăcind pe sub raze, fără să fi citit regulile:

tu, înger al cărui pas
urmează credincios amprenta mea de hoaţă
înecată cu un sâmbure de remuşcare;
eu, căldura ce te-a îmbrăţişat dinăuntru
când te purtai rece
ca o canadiană înzăpezită care şi-a uitat destinul.

iată! suntem
la intersecţia dintre iarnă şi primăvară,
un ghem de viaţă bicolor,
asortat
numai pentru că fiecare dintre noi
a riscat să se deşire într-o scamă lungă de durere
când eu eram şi tu erai
mai singuri şi mai vechi decât suntem astăzi.



Saturday, August 17, 2013

chirurgie emoţională



îmi bandajez dorul de ea cu un pansament din somn.

ochii-mi devin
cimitire de vise
îngropate unele sub altele, de teamă cât ar ustura să le
dezlipesc;

mi se scurg de pe faţă
şi nu-mi mai văd
obrajii roşii
sau vârful nasului, de culoarea unei singure lacrimi
sau mâinile care cos firul unui destin în goblenul lumii.

liniştită, de parcă lumina din pieptul meu nu ar ţipa
ca după o inimă fantomă care încă doare,
îmi spun că operaţia s-a încheiat cu succes
şi mai avem doar de aşteptat să mi se coaguleze iubirea.



Tuesday, August 13, 2013

ziua de aşteptare



ziua de aşteptare
învelită într-o mână de îngheţată topită:
se chirceşte un deşert în interiorul meu
ca un fetus care a crescut mai mare decât uterul mamei natură
şi marea asta parcă ţese
valuri numai din sare
pe spatele meu asediat de soare
şi de dor călător înăuntrul şi în afara speranţei.

ziua de aşteptare
jucând baba oarba, legată la ochi
cu un prosop gros de îndoială,
aceste 86400 de amintiri, dintre care multe
cu bucurie uitate, câteva cu uimire
cântate.

într-o armură de carton, astăzi
mă aventurez în ceaţa a ceea ce mi-am scris în sânge
cu mâini tremurânde când părinţii nu erau atenţi:
o creştere împreună, un soldat în ţara optimismului
care a rămas fără cârpe albe
căci şi le-a murdărit intenţionat pe toate
cu suc de portocală şi vis,
iar acum nu poate, nu vrea, nu mai are voie
să abandoneze.

Tuesday, August 6, 2013

o viaţă mică




schiţez
pe o foaie subţire de cer
în creion cu mină de ploaie
un curcubeu în nuanţe de tu.

mă aventurez
cu o sutime de secundă
în afara conturului
relaţiei noastre

şi ţip
cu glasul răguşit

al liniştii
tocite pe numele tău,

al umerilor mei celor mai drepţi
dizlocaţi în formă de cristal
înăuntrul îmbrăţişării tale din piatră.

s-a mai scurs un an
şi din iubirea noastră
- poate au înflorit
trei fire de păr alb -
nicicând nisip.