copleşire

ai trecut prin mine
ca un fluviu
şi m-ai erodat de-a lungul tău.

mi-ai şters lumina din ochi
tu, cu soarele tău de împrumut.

umerii mi i-ai asediat,
mi-ai inundat şira spinării
când nu eram atentă
şi am alunecat împreună
prea repede, prea reci, prea
te-am lăsat să faci cascadă din mine.

mi-ai ajuns şi în inimă,
fir-ai tu să fii
de sursă a vieţii.
m-ai îmbătat cu pulsul tău
şi nu a mai avut loc în mine
speranţa.

ai dat buzna în plămânii mei
ca un chiriaş care s-a îmbogăţit peste noapte.
mi-ai făcut cadou de casă nouă pietre
la rinichi, ca decor artistic.

m-ai violat de-a dreptul.
curenţii tăi calzi
mi-au intrat unde nici întunericul
nu a fost invitat vreodată.

mi-au amorţit aripile
încercând să învăţ cum se înoată
în tine.

tu mi-ai trecut
toate graniţele
la pas,

dar eu sunt obligată
să am viză.

mă duci cu zăhărelul
până intru peste cap
în ocean.

îmi tremură malurile
când te întâlnesc.