roşu ca rubinul neşlefuit.
oranj piersică.
galben de apus fiert tare
şi tăiat în două.
ultimul verde crud
al frunzei de măslin.
calmul albastru
al cerului dintr-un desen
de copil care nu a pierdut pe nimeni niciodată.
violet ca superioritatea soarelui
iarna la 16:41, când frigul îşi înfige ghearele
în ziua însângerată.
eu refuz să-mi mai trag lumina la indigo.
aş prefera să răsar în fiecare zi
în alt punct cardinal.
noaptea se naşte şi ţipă pentru prima oară.
o iau la piept şi o alăptez cu lacrimi.
nu aşa! îmi dă peste mână
pictoriţa sclifosită.
negrul ăsta e din catifea!
îţi ţine de cald. ţine de cald. de cald. cald,
fir-ar să fie! doar nu te ştii tu
mai bine decât te pictez eu!
ea înţelege nuanţele atât de bine
încât nu mai vede culoarea.
No comments:
Post a Comment