m-am născut din
spuma braţelor lui
şi din seminţele propriilor
ochi
mi-au crescut pe
pielea de nisip a obrajilor
valuri şi maree:
aşa începe povestea lunii.
*
cu mâini aspre
de istorie uitată,
el m-a botezat
întru ghiftuirea
focului
care îi curge prin
vene
de când era mic
şi nici astăzi nu a
ajuns
în oceanul îngheţat de
durere
al ochilor -
aşa se încheie de
fiecare dată
refuzul soarelui de
a se privi pe sine.
craterele mele
sunt oglinzi
ce arată ca nişte
răni.
