Friday, January 24, 2020

ritual


noaptea din ceaşcă
e albă. am făcut spumă
laptele care a curs
din ochii tăi în muşchii mei.
i-am rupt cuvintele de calciu
până am gustat acidul din ele.

zeama de boabe râşnite din ceaşcă
e uleioasă ca somnul meu,
nu mi se lipesc visele de pereţii
din porţelan
şi uite-aşa mă trezesc la prânz
că încă nu am făcut nimic
decât să simt.

zahărul din ceaşcă
e trădător. mă provoacă
să regurgitez amintiri
cuneiforme -
le compar cu gânguritul
de când nu puteam mai mult

şi nu mi s-au sincronizat emisferele
cerebrale în dansul dimineţii de cupru
să înţeleg de ce comparaţia asta
este o poveste fără final,
nu sensul de la finalul poveştii
noastre - nu am cum să găsesc
zaţ de iertare la fundul ceştii.

Tuesday, January 7, 2020

a putea iubi în relații cu r mic

aprind lumini pe strada mea.
lumini de hotar. construiesc din ele,
ca din lego, lumea. ca și cum n-ar exista miză.
îmi privesc lacrimile și pentru prima dată văd în ele
roua din care se țes dimineți.
iubirea din sare. dorul de adevăr
din pânzele în care mi-am ascuns roșul nasului
de ochii altora.

aprind lumini pentru ochii mei
și, după ce am muncit ca nebuna pământul din care sunt plămădită,
te pot privi în ochi.
în lumina pe care o aprind, iar și iar,
în mine, pot cunoaște țara și granițele ei.

Saturday, January 4, 2020

mizerie


electricitatea se adăposteşte în degetele mele.
degetele mele se lipesc de ţipătul tău
ca omul care moare electrocutat, de inima prizei.
ţipătul tău se adapă din carnea mea
lac de sudoare. cerneală invizibilă
fără un stilou care să îi conţină versurile
de vitriol. muşchii mei sunt o vază
în care se deschid lalelele negre ca la ele
în grădină. pe tulpinile de încordare, apare
câte o gâză de întrebare
care roade, roade, roade
soarele rămas în verdele meu murdar.
o întrebare fără cuvinte
la care nu pot da decât un răspuns
neclintit. învechit. de necrezut.