Melodia curge și își leagănă izvorul

[Audio pe fundal de kalimba]

 

 

 

Mătasea lunii

se aşază cărare

călare pe mare,

să tot mergi

pe lumina sunetului rotund

până în pânzele albe

ale zorilor. 

instinctul de supraversuire

 

curg prin mine valuri de cuvânt

care au fost cândva unde

şi s-au născut dintr-o picătură de ploaie.

aprilie închide ochii

pregătit să hiberneze

în timp ce florile care i-au ieşit 

pe pielea de pământ

se deschid din ce în ce mai mult

în faţa soarelui.

cum altfel, dacă las să zburde prin mine

idei care nu se vedeau pe sine

prin povestea opacă despre a face

fructe sau nimic?

cum altfel, dacă le mângâi zilnic

cu raze de prezenţă?

într-un minut se poate naşte

o lume întreagă de culori

nemaivăzute

sau nimic - iar uneori există poezie

în siesta unui cuvânt care nu se vrea

decât actul vocii de a fi

- de a se auzi -

o picătură de ploaie - o sămânţă -

punctul şi virgula 

din care mereu vor mai vui

valuri vii de vers

oricât de noapte cu lună nouă;

 

exercițiu de imaginație

 

imaginează-ţi că eşti pinul din dreapta jos

din pădurea dintr-un cristal

o sclipire de viaţă 

şi eternitate în aceeaşi respiraţie

imaginează-ţi că eşti lupa care aduce soarele

nereuşind decât să provoace arsuri

şi deziluzie

imaginează-ţi că eşti o grădină întreagă

sculptată într-un măr mic decojit

imaginează-ţi că eşti o limbă moartă

în care s-au scris râuri de istorie 

în care nimeni nu îşi mai spune "te iubesc"

imaginează-ţi că eşti poezie

abandonată la jumătate

şi că nimic în lumea asta

nu a grăit vreodată

mai mult decât tine

imaginează-ţi că eşti gerar

şi cine are inimă să te cunoască

în mai multe lumini

ştie că tu eşti şi vară

 

Înrozire

 

Vine vremea celei de-a doua ierni

când totul trebuie să înmugurească

după sălbatica inimă 

a grădinăresei.

Când nu mai e timp pe pământ

pentru înfrigurarea gheţii

ori pentru florile ei perfecţioniste,

te aşezi confortabil în tine.

Respiri soarele 

uitat ca o pată încăpăţânată

într-un colţ din fiinţa ta pe care te-ai străduit

prea din greu şi prea mult să nu îl vezi.

Îţi înghiţi curajul ca pe o pastilă amară

şi expiri muzică.

Laşi să ţi se golească plămânii

de critici şi de aplauze.

Laşi să se limpezească oceanele în tine

şi devii aroma, culoarea, textura senină

pe care ţi-ai scris-o în măruntaie

de când te ştii, 

de când nici nu înţelegeai

că ce îţi dictau alţii 

e zumzet de tăceri fără conţinut.

Vine vremea celei de-a doua ierni -

te vei transforma, poate, într-un cireş înflorit

sau într-un val care umple clipa de viaţă

până la refuz, până te vei spulbera în picături rebele

de simfonie. 

 

Melodie (pregătiri de primăvară)

 

Roua

începe

cu frigul.

Ne ştim

prin corpurile încordate

şi foile albe din noi

din care am construit ziduri

pentru că asediul

s-a întâmplat

cu adevărat.

Ne vedem

prin aceste ferestre murdare, cuvintele

în limbi care nu se lasă

domesticite.

Ne vedem!

Curăţăm termopanul 

cu spumă de întrebări

şi răbdare.

Din inimile noastre

se întind mugurii,

o grădină către cealaltă

ne mişcăm uşor în lumina soarelui.

Din frig

ne facem picături de rouă

şi curgem 

una spre cealaltă, fără grabă.

 

Șoc

 

Emoţia, râu umflat

de ploaie - perdea groasă 

din stropi de cuvânt -

zăboveşte o vreme

să-şi odihnească undele tulburi

până se înseninează.

Îmi simt malurile corpului

ca pe un contur de aer şi piele

în care curând vor încăpea din nou

frunzele căzute de gând

şi tremurul luminii oglindite.