Wednesday, March 14, 2012

şlefuire

bineînţeles că sunt
ca orice cristal în timp ce îl şlefuieşti!

te tai la degete.
mă vait în nuanţe de grena
că mă împroşti cu durerea ta
ca o veste proastă
la mijlocul celei mai însorite zile
din viaţa mea.

te plângi că ţi-am sabotat plânsul
cu zâmbetul meu nesubtitrat din colţul gurii,
exagerat de melodios
faţă de clipa de linişte la care tu râvneşti acum.

omule, cine te crezi?
e o furtună întreagă în mine.
un bairam la care nu sunt invitaţi decât păcătoşii.
tu ai mâini prea fine, ochi prin care vezi prea frumos.

mă şlefuieşti

să mi se asorteze mai bine umbra
cu jocul de lumini din mine.

era de aşteptat să fiu o mare moartă în călduri
şi să răspund fierbând de viaţă
la fazele lunii dinăuntrul tău.
omule, cine nu te crezi?

mă desfaci în straturi
ca şi cum tu ai fi un copil curios cu un cuţit ascuţit,
iar eu, cadoul tău
ambalat cu prea mult zel în hârtie de calitate îndoielnică.

da, am făcut pete de sânge peste tot.

dar, vezi tu, nu mi-ai spus niciodată
că trebuia să fiu
curată.

No comments:

Post a Comment