adjectivele mǎ urǎsc.
ţi le-am dǎruit
ca pe nişte bijuterii
lucrate manual pânǎ mi s-a luat pielea,
pânǎ s-au uzat
de cât te-am iubit prin ele.
te-am privit prin ele
ca prin cei mai buni ochelari din lume
şi te-am vǎzut în atâtea feluri -
te-am vǎzut
curcubeul de la capul mormântului meu.
picǎtura din fata morgana
care s-a rǎtǎcit, realǎ în mijlocul unei iluzii,
perfectǎ în unicitatea ei.
mi-e o sete de tine!
o sete de care mǎ bucur, cu drag
şi sinceritate.
adjectivele mǎ criticǎ
fiindcǎ mǎ bazez pe ele în fiecare zi
sǎ defineascǎ minunǎţia asta
de arome în care nici nu ştiam cǎ te pot
gusta;
dar, când vine vorba de ele,
le resping, ţi le fac cadou
de parcǎ ar avea râie
complimentele astea
care parcǎ nu mai încap în mine,
aşa cǎ le torn în tine.
ce-aş vrea sǎ-ţi fiu eu ceainic!
te-aş încǎlzi mult mai delicat,
fǎrǎ cuvinte
pe care, trebuie sǎ recunosc,
uneori nu ştiu sǎ le şlefuiesc
pânǎ devin netede şi lucioase
cum ai merita tu.
No comments:
Post a Comment