Mă desfăşor ca un evantai
în mâna unui străin
care nu m-a privit în ochi
niciodată.
Cad cu zgomot
pe podeaua tremurândă -
oare ceea ce văd deasupra
este luna palidă
sau o oglindă?
Simt valuri răzvrătite
cum se lovesc crude
de nisipul moale
al vieţii mele
şi încă nu m-au atins.
Aşteptarea
mi se depune
sărată
pe piele, pe răni, în privire.
