sinuciderea noastră cea de toate zilele

pasărea albastră merge pe sârmă
o dată pe lună, să nu i se atrofieze muşchii
de tot.
se plânge că are aripi de colecţie,
sculptate în ceară de madame tussauds -
nu ar vrea să zboare vreodată
periculos de aproape de soare
şi să i se topească minunăţia de inimă
necântătoare.
încântătoare.
te invită să dansezi dansul ploii în jurul ei
până scoate flăcări pe nări.
dă tonul cu gesturi de mare dirijor, cel mai mare
afon.
pasărea albastră se laudă cu echilibru,
ca şi cum nu ar putea pur şi simplu
să facă dragoste cu cerul.