Friday, June 19, 2015

ipocrizie


învăţ de la tine
să aprind focul
din mine

şi să urc
tot mai sus,
treaptă cu treaptă
pe scara lungă
a zborului.

astfel răsar

ca o buruiană
din solul strâmt
al sufletului tău

mulat
pe-un cer
care-i numai rai
şi-un pământ
care clocoteşte
de sulf şi de iad.

învăţ de la tine
să mă conturez
cu carioca lui nu,

dar te plângi
că mă colorez
în afara liniilor
gândurilor tale
când nu îţi sunt ţie
o turmă de da.

aşa mă opresc
în picaj în sus,

o aripă amorţită
de atâta frig
în miezul focului,

aproape nemişcată
între dansul cu cerul
şi plecăciunea la pâmânt,

între mine
şi tine,

între da
şi nu.

un gri murdar
despre care nu mi s-a spus nimic
când am semnat contractul

de creştere
ca o păpădie
sărutată de tine,
domnule vânt ...
..
.

Tuesday, June 16, 2015

silabisiri jenante



vocea mea
stâlcindu-ţi limba maternă
şi tăcerea ta
care păstrează ascunsă
cheia accentului corect.

în ziua ta însorită. m-ai văzut
cum îmi purtam întunericul
în pielea goală şi mă cocoşa
greutatea lui cu care tu jonglezi
precum marea cu fazele lunii.

precum marea cu focul,
mi-ai strâns iubirile între dinţi
până n-a mai rămas din ele decât
un vierme de mătase
deşirat din propriu-i suflet.

vocea mea
încercând să modeleze din buze
conturul unei inimi
şi tăcerea ta
de om care a luat în secret
cursuri de anatomie.

în mireasma ta de trandafiri îndrăgostiţi
mi-ai conţinut şocul termic
în timp ce sughiţam propoziţii
lipsite de acordul dintre subiect şi predicat,
o melodie care-şi înşeală ritmul fredonându-l
şi prieteni falşi la tot pasul
când încerc să traduc golul meu din piept
în limba ta sonoră,. în timp ce tu taci.

îmi priveşti neîndemânarea
cu ochi de istoric.
îmi prinzi braţele maidaneze
de prin fundăturile cerului
între ramurile tale de stejar bătrân
cu rădăcina puternic înfiptă
în pământ.

tu mă ierţi fără să îmi pară rău.
eu nu te iert fără să îţi ceri scuze.
tu mă vezi cum îmi plâng lacrimile
din obraji şi mi se preling în globii oculari
şi aproape ştii de ce.
eu te cunosc unde te doare mai tare
dar nu ştiu de ce.

totul pentru că mi-am aruncat vocea
în poalele tale, ca un prunc de lumină
plămădit din fire de umbră
şi tu nu mi-ai răspuns ca să aud în fiinţa ta
ce silabe trebuie accentuate
şi pe care merita să le donez
pentru acţiunea caritabilă de a salva colţul nostru
de univers.

nu era mai bine
când tăceam şi eu în cor
cu tine?

Wednesday, June 10, 2015

culmea cruzimii

Mi-am întins visurile sub picioarele tale. / Păşeşte uşor, căci păşeşti pe visurile mele. - W.B.Yeats



deşi îmblânzitoarea
şi-a tuns leoaica
şi a înghesuit-o
într-o cuşcă
lipsită de
strălucire,

tot a fost jupuită de vie
între buzele soarelui
şi n-a rămas din ea decât
un colţ de inimă
care mai poate bate
numai pe ritmul lui nu.

Thursday, June 4, 2015

jurnalul unei căpşuni verzi

dragă căpşună roşie,



vreau să îţi spun o poveste
pe care ai uitat-o.
sau poate că tu n-ai ştiut-o niciodată ...


o pagină de jurnal despre primăvară
şi ghiocei care râd până ucid zăpada,
râd pâna uită să plângă, să respire, să fie ghiocei;
se ofilesc de prea multă iubire
pentru caninii luminoşi ai soarelui.


eu nu m-am copt. bucătarul nu mă iubeşte.
nici lumânările modelate atent
în forme de cifre pentru aniversarea cuiva drag.


oare ştii ce înseamnă pentru mine
să cresc în aceeaşi tufă cu tine?


mi se face pielea de găină
sub ochi, unde te-am văzut şi prea te-am văzut şi te-am prevăzut
în timp ce tu mă ştergeai cu guma din cartea bucuriei
fără să-ţi dai seama, făra să vrei, fără să-mi recunoşti
verdele.


mă gâdilă vântul, îmi biciuie pe frunte
un sărut de om mare
şi trece adult mai departe.




cu prea multă sinceritate,
căpşuna verde



p.s. spune-mi, chiar este atât de bine să fii coaptă?
cum decurge o zi din viaţa ta? încă te mai împaci cu soarele?
chiar speri, de fiecare dată când întinde grădinarul mâna spre tine,
că de data asta te va culege?








2013, 8 ianuarie - 18 octombrie

când te rostesc ca pe o rugăciune

te aştept cu braţe de ceară
şi trup de hârtie,
o lumânare fără flacără,
mi-e frică de mine.

mă topesc ca o ploaie
din ritmul respiraţiei tale.
sunt luna mai a inimii tale.
mirosul ierbii proaspăt cosite
pe faţa mea schiţată fără detalii
în caietul mic al doliului.

sunt un cuvânt mimat de viaţă
când nu mă strângi la piept
ca pe o floare presată
a cărei mireasmă îţi fusese
prea dragă

şi eşti un vis nemaivisat
care mă învaţă cum să ţin ochii închişi
un întreg secol nedesluşit
crezând într-o specie de aşteptare, ca şi cum
dacă aş dormi doar puţin în continuare,

m-ar vizita iarăşi zâmbetul tău
de flacără nemuritoare.








2 iunie 2015