înşir anii
ca nişte mărgele fine
pe colierul iubirii noastre.
ni se împreunează mâinile
ca-ntr-un tango al primăverilor.
un echilibru al furtunilor.
stânga, dreapta, iluminaţi, decăzuţi.
ne-am cunoscut dincolo de ceea ce ne este perceptibil.
ne curge prin vene istoria celuilalt,
chiar dacă uneori pare că visăm
şi corpurile ne mai ascultă numai din obişnuinţă.
tu
îmi eşti cea mai frumoasă
rutină de dimineaţă.
ca şi cum, în minutul când încep să mă trezesc,
mi-aş picta ziua cea nouă
în nuanţe de tine
cu multă dăruire, pe pânza din spatele ochilor.
respir
şi îmi recapăt forţa, voioşia necesară
să duc încă o lumină pe umeri.
şi uite-aşa, cu anii, deceniile şi miliardele de clipe,
noi ne şlefuim unul pe celălalt
cea mai preţioasă bijuterie din lume.
No comments:
Post a Comment