fǎrǎ titlu

(o nuanţǎ de iubire fǎrǎ nume)



îţi scriu numele în aur
cǎci sunt mutǎ.

sunt poeta lebǎdǎ,
care n-are de gând sǎ cânte
decât când se va sfârşi lumea.

frumuseţea doarme
în adn-ul meu,
cuibǎritǎ sǎ nu o vadǎ cumva
prǎdǎtorii

iar tu eşti incandescentǎ.
dǎruieşti cǎldurǎ
cui are curaj sǎ te atingǎ
şi sǎ îţi numeascǎ atingerea ta
luminoasǎ;

numai cǎ din mine
curge inima
în picǎturi
şi pene.

mi-e teamǎ sǎ-ţi ofer
amprenta mea.
tind sǎ las urme prea vizibile
şi nu întotdeauna binevenite.

dac-ai şti tu
cât de mult stǎ nespus
ca un şal greu
aruncat peste lenea umerilor mei!

dac-ai şti tu
cât de mult înseamnǎ
fiecare gest
pentru cineva cǎruia i s-au interzis
cuvintele!
.
.
.