Saturday, December 27, 2014

ce spui după la revedere

un zbieret penetrează peretele gros al distanţei.
al tău sau al meu, nu mai ştiu. prin spuma anilor
a fermentat în inima mea şi a devenit
irelevant.
o monedă ieşită din uz. un zmeu într-o zi rămasă fără picătură de vânt.
tradiţie rămasă orfană de sens. inima ta ca un sac fără fund
în pieptul meu găurit, mileu învechit. o rază de lună
spintecă pântecul întunericului - speranţa mea
şi-a încheiat în sfârşit hibernarea de o sută de ani
cu o secundă prea târziu, doar ca să nască
un pui de regret. o căprioară de somn.
vis colorat în afara conturului tău şi al timpului meu, iac-aşa
azi îmi amintesc visul nostru alb-negru
dureros de clar,
dar,
păstor îndrumat de oi,
nu am mai lăsat loc de niciun punct
gri
pe pânza lui "noi".

fotograful



clipa pierdută
pe veci
plagiată


el nu apleacă urechea
la rugăciunea lunii

dar îi capturează
fiecare lacrimă
în închisoarea lucioasă
a hârtiei fotografice


el nu se bucură de căldură
dar fură focul zeilor
pentru cei nevoiaşi


prometeu
nu ştie să respire

dar predă canto
surdomuţilor dispuşi
să privească un curcubeu
prin prisma melodiei


Thursday, December 25, 2014

amintiri restaurate

fosile cu luciul şters de ocean.
ani cu soarele şters de zile cu ceaţă.
eu ştearsă de atâţia tu prea importanţi.

*

cândva trăiau-
pagini respirând vântul,
braţe întinse către cer
ca o rugăciune

fără cuvintele

astea care sufocă foaia de hârtie.
fără gramatica inventată de om
să nu mai existe loc pentru zgomot,
o muzică artificială.
un jurnal mai mult scris decât trăit împreună.

*

tu în banca ta, eu în banca mea
şi doar braţele noastre ca nişte crengi
împreunate pentru rugăciune

îşi mai amintesc,
între atâtea rânduri
şi atâtea legi,

ce este iubirea.


Saturday, December 13, 2014

împreună înainte şi după curcubeu

curcubeul e unul singur.

*

curcubeul este de nevorbit.
o promisiune ce nu cere să ne ţinem de cuvânt
ca de o liană care ne-ar duce-n zbor
dintr-un loc în altul, prea plini
să mai fim goi, prea plini
să mai încapă în noi un ac de miracol.

prin fiecare ploaie, rămânem împreună.
ne certăm cu grindina morocănoasă
unul de dragul celuilalt.

cu fiecare zâmbet triumfător al soarelui,
sufletele noastre se ţin de mână
şi se uită unul prin fereastra celuilalt
ca şi cum s-ar privi în oglindă.

dar secunda aceea
este de nepătat
cu peniţa nevrednică din aur
a unei comparaţii.

crezul curcubeului
s-a născut din îmbrăţişarea noastră
ca şi cum împreună am fi fost un singur
maldăr de phoenix ars.

*

au mai fost multe curcubee înainte de noi.
ne-au călăuzit picăturile de ploaie şi de soare,
până ne-am întâlnit.

vor fi şi mai multe în urma noastră.
le vom lăsa cu fiecare pas
ca pe o dâră de sfinţenie.

*

suntem împreună în toate anotimpurile
înainte şi după curcubeu.

curcubeul, însă, este un secret, o privire,
un mugure de sevă pe obrazul meu,
o lacrimă de lumină în ochiul tău.
ceva
ce nicio limbă, nicio umbră şi nicio culoare
nu poate surprinde.

cum se cade să fim

se aşterne zăpada
peste inima mea.
în curând, dragul meu,
nu te voi mai simţi nici pe tine
şi iubirea va mai fi doar
hârtie frumoasă
de împachetat cadourile.

Saturday, December 6, 2014

traduttore amorevole



fac dragoste cu o poezie
pe ritmul gramaticii
liniştii-

inventez
cuvinte noi
din prefixe vechi,
limbi străine
şi un dram de iubire
pentru cine am fost

preţ de cinci minute
şi o foaie A4.




Monday, December 1, 2014

caleidoscopica

inima mea se sparge ca un caleidoscop.
cioburi multicolore de emoţie
se împrăştie pe lentila prăfuită a ochilor mei -
citite de călugări ai soarelui,
pronunţate greşit, sărutate pe partea spartă
cu vârful unui stilou care curge ...

mă frâng cum se frânge lumina
într-un curcubeu prea răguşit
ca să ţipe când se destramă în şapte
fâşii de sânge pe braţele cerului
şi fotografii îi imortalizează chinul
de pe marginea drumului.

un chin frumos, ca oftatul de uşurare
al pulsului plimbându-se prin labirintul
venelor şi capilarelor.
o linişte cu parfum de toamnă
când faptul că există o mie una de nuanţe ale morţii

în limba mea nu înseamnă decât un singur lucru:

aici se trăieşte
răspicat

ca un împărat
entuziasmat,

evadat
din caleidoscopul spart,

ai cărui plămâni zâmbesc
aerului proaspăt de
după ploaie.