nimeni nu aude furtuna în vocea ta.
parcă norii grei pe care îi cari pe umeri
ar atârna de fapt de cer. parcă
zeama de lumină pe care ai stors-o din soare
era de fapt suc de lămâie, garantat pentru fiecare.
că îţi înfloresc obrajii în martie, an de an,
e fapt ştiut
şi toată lumea consideră
c-aşa-i normal;
că seminţele sunt lacrimi ...
detalii, maică, detalii de nebun
savant!