limpezime de lacrimă

am limpezime de lacrimă
ascunsă în spatele ochilor.

aş vorbi tare
dacă aş avea voie.
aş da glas tăcerii
şi aş boteza-o în izvorul
din care răsar în fiecare zi.

dar sunt un curcubeu
strivit de prea multă ploaie.
atâtea milioane de picături
pe acoperişurile celor dragi!
îmi adun toate forţele.
astăzi mă colorez singură
pentru că ceilalţi au fost spălaţi
ca nişte pete de pe inima pământului
ca eu să exist.

încă nu mi-am revenit. apun.
dar am strâns în viaţa asta
mult mai mult decât întuneric.

poate am învăţat prea de mică
obiceiul ăsta prost
de a mă ascunde în spatele propriilor ochi
şi, e drept, nu mai dau glas tăcerii.
amuţesc. nu vorbesc cu limpezima lacrimii
de care mi-e poftă.

dar ştiu să tac în şapte culori.

şi râd.