plec la piaţa
sufletelor pierdute
să cumpăr timp
limpede
ca faţa
lipsită de riduri a încercărilor
a căror
invitaţie la dans a fost acceptată cu graţie.
ofer bani mari
şi strălucitori
de speranţă,
deşi sunt ultimii.
îi arunc în
fântâna pe fundul căreia am renăscut
ca un foc pe
jumătate îmblânzit şi pe jumătate curajos
dar nu îmi mai
pun vechea dorinţă
să se lipească
miile de euri ciobite înapoi.
doar privesc
mozaicul. accept omul cu ochi în căîlcâiul lui ahile
care am
devenit. ştiu
că dacă aş fi
fost încă întreagă, aş fi rămas copac
trădat de
rădăcini şi cu aripi necrozate
datorită
iubirii ...