zici cǎ ai scris o poezie de culoarea fericirii?
da’ ce culoare are fericirea? ai vǎzut-o tu?
e ca şi cum ai trânti un munte peste o furnicǎ
şi te-ai lǎuda cǎ ai sculptat lumea din propria sudoare.
rezolvi un sudoku perfect fǎrǎ sǎ ştii sǎ numeri pânǎ la nouǎ.
îţi aprinzi stele în ochi cu un chibrit. asta faci tu.
cuvintele tale sunt murdare de iubire. nu-i un compliment.
tu nici mǎcar nu înţelegi sensul
vieţii din spatele cuvintelor.
te cuibǎreşti în braţele haiku-ului tǎu preferat
şaptesprezece silbabe pe sǎptǎmânǎ.
bonus un gând, ocazional, în zilele când te îngraşi cu soare
şi te faci tanka. tu pentru el. el cititor.
tu nu scrii vers liber de culoarea fericirii.
joci handbal sentimental de când te ştii,
dar încǎ nu ai prins ideea -
fericirea are culoarea ochilor tǎi.
tu eşti un fascicul de iubire, nu poezie.
No comments:
Post a Comment