Tuesday, March 29, 2011

vanatoarea de vise

si zambim

de parca n-am sti mai bine
sau de parca noi am sti cel mai bine.

*

uneori nu mi-e usor
sa ma intorc spre soare.

uneori mi-e greu
sa raman cu sufletul impacat
in soare.

uneori, vreau doar
sa se intrepatrunda
intunericul meu cu lumina ta
si lumina mea cu intunericul tau
ca si cum nu ar exista
vise protejate de lege.

*

stiu
ca tu joci curat

si vreau
sa te am intr-o fotografie
lipita pe pleoapa mea,

sa dansez cu somnul
coreografia fiintei tale.

*

hai, vii? e sezonul viselor
si, macar o data,
am nevoie sa vanam impreuna.






Tuesday, March 22, 2011

pe oricine iubesti

a)
pe oricine ai iubi
sa numeri in fiecare dimineata
aurul pe care tu il imprastii
pe cerul lor, sa ai mereu in vedere
ca nimeni in afara de mine
nu te iubeste pe tine
cu cerul tau gri, cu norii tai, cu luna ta plina
si inima ta nu-i buna de nimic in ochii lor
cand e de bronz.
pe oricine ai iubi,
gresesti.

b)
pe oricine iubesti,
iti poti cantari sufletul in fiecare seara
si vei vedea ca de fapt tu esti
24 de carate si inca un pic
iar viata ta e lumina, e bine, esti
aurora boreala
cand te simti tu insati, plina
pe cerul lor,
fii binevenita
ca odihna dupa o zi grea.
da-ti voie sa primesti
pe oricine iubesti
chiar daca uneori pari de bronz.







Sunday, March 20, 2011

genunchi de invinsa

odata credeam
ca juliturile sunt semne ale epocii romantice
din istoria mea
si ca toti vor vedea cat de mandra am fost
sa-mi port umerii cazuti ca un sal rupt
in fata ta
cu pumnii stransi intr-o rugaciune tacuta,
fara raspuns.

odata traiam
viata in alte cuvinte:
oarba si fericita, cantam fals ca soarele rasare si apune cu tine
oricine ai fi fost tu
si indiferent
daca ajunsesem sa te cunosc.

cand de fapt, am oase de invinsa
iar singuratatea imi pulseaza in sange
si le sopteste doctorilor prea buni
ca tine
ca desi mi-e dor de fata aia
care culegea nectar din florile copacului vis
si-si intepa varfurile degetelor in spini,

nu ma mai intorc

si daca picioarele care tremura drepte si infipte-n pamant
de-a dreapta ta
transmit acelasi mesaj intr-o limba straina,
snoaba -

nu vreau sa stiu.

e chiar bine asa, sa ma nasc si sa mor
deja invinsa
incat nimeni niciodata sa nu ma surprinda
in fragrant delict cand iti ating inima si las
amprente.

nu de alta; amprentele mele se sterg usor. de ce as vrea sa stiu?





Friday, March 18, 2011

chinurile nasterii (o pagina de jurnal)

ma plimb printre paginile
ca o cursa cu obstacole
in cautarea ta
saptamana de saptamana, cuvant de cuvant.
din cand in cand cad
si-mi julesc zambetul
iar unele zile mi se strecoara pe sub ochi
prea incet, abia simtite
si ies din mine nude si deschise
in forma de lacrima.

zbor peste paginile
ca un cer rapit de ceata
sa ma regasesc
pe mine, adevarata in fata ta.
din cand in cand ma simt
prea insorita sau prea ploioasa
ca sa mai scriu povestea asta
care, odata evacuata din piept,
nu-i decat o bucata cruda de text.
unele nopti ma cara-n spinare
prea repede, ca soimii
pe care, cu bratele confuze de la mirosul somnului
ii cuprind
si nu mai apuc sa pun picioarele pe pamant.

ma inec in paginile
mai mult despre noi decat despre cum am crescut eu langa tine
si mai putin despre tine decat despre mine,
ca un astronom in prima misiune
desi reiau ritualul de a te sti asa cum esti tu in mine
luna de luna, silaba de silaba
si mi-e greu, mi-e greu
travaliul asta imprecis
cand vad ca inca nu stiu sa inot
si inca nu imi permit sa te cunosc.

paginile astea patate de jurnal
si mainile mele murdare
sunt cursa mea cu obstacole
pe baza unei harti
desenate in cerneala invizibila.





Wednesday, March 16, 2011

terapie (cu ceai de frunze moarte)

vreau sa stii
ca mi-ai lasat
un pumnal vopsit cu sange
in par
data trecuta si-nca de vreo doua ori
desi nu-mi mai pasa ca rosul e la moda
si eu m-am razbunat tacit
manjindu-ti copacii din fata blocului
cu lacrimi si scrum de lacrimi
prea asfintite, prea sincere sa le plang
impreuna cu tine.

asta este o rana plagiat.
n-am timp
pentru atata leucoplast spiritual
si nu-i treaba ta
cum mi se lipsesc degetele
de sufletul tau
ca de un abtibild cu lipici expirat.
hai mai bine sa vorbim
despre umbrele plopilor din copilaria ta!


am nevoie de la tine
de un strop de soare
care ti-o fi ramas prin buzunar
din vreo ora pe care am petrecut-o
amandoi cu inima goala in ochii deschisi ai celuilalt.
am nevoie macar de steaua
care desi nu-mi lasa foc pe retina, ma incalzeste
asa ca te rog, da-mi voie
sa-mi fac fotosinteza asa cum stiu
iar dupa ce norii se prefac in ploi de bucurie deasupra noastra
ne putem vedea de umbre,
de lucruri serioase si vechi, ca zilele mele fara tine
si cladirea unui nou spectru vizibil
dincolo de pata mea oarba.

pe bune?!
zilele tale fara mine
sunt tot ce conteaza
si nu uita vreo clipa
ca te bucuri doar de un soare alergic.
umbra pe care o faci pamantului
nu imi cuprinde conturul
iar tu nu ai voie niciodata, niciodata
sa ma intrebi ce nuante vad eu
si-n ce nuante as prefera sa fiu singur.
eu locuiesc intr-o luna plina
la care nu vreau nici sa incerci sa zbori
nici macar ca sa-mi spui
ca ti s-au vindecat gaurile negre din inima.


si daca eu prefer sa fiu langa tine
aici si acum, sa invat
cum se merge dreapta si invingatoare
alaturi de cineva?
daca eu vreau sa ma imprietenesc cu umbra
si sa vad acolo
macar un ciob mic ramas din lumina ta?

gresesti.
eu vreau sa-mi spui
orice ai avea nevoie in afara de ceea ce ai nevoie;
nu vezi ce bine? ai dreptul sa respiri orice
in afara de atmosfera respirabila.
tu nu-ntelegi?
eu nu vreau sa ma inviti in gradina ta
iar daca pasii mi-au ratacit vreodata
pe nodurile cararilor tale, era doar un moment de trecere.
in sinea mea, eu stiu mai bine
ca tie iti trebuie
terapie cu ceai de frunze moarte-
poate doar cu o lingurita de zahar in plus, asa, sa faca banii.


... si tot nu stiu ce s-ar intampla cu mine
daca as lasa ceasca asta jos
si mi-as turna din ibric o viata noua, aburinda;
ce s-ar intampla
daca mi-as lua alt nume si m-as duce haihui
si ti-as lasa tie gradina asta plina de balarii
sa vezi daca o singura lingurita de zahar
face intr-adevar sa alunece mai bine pe gat frunzele moarte
si daca chiar e de ajuns o ceasca de ceai si un la revedere de gentleman
ca sa mi se ia frigul de pe piele.




Sunday, March 13, 2011

tot ce am

imi esti alaturi
cum ii este cerul instelat lacului

iar in undele mele cele mai sincere
vad
ca nu am avut niciodata lumina proprie
si nici pasarile nu-mi zboara pe frunte -

ai fost mereu tu

tremurat
in vocea mea care crapa de zi -

nu-mi esti nici macar acoperis
si bratele tale nu-mi sunt acasa
nici macar cat un nor in care
se retrage soarele obosit.

asa sunt eu:

nu am decat
pleoapele tale
inchise strans
peste sufletul meu

sa nu ma vezi
mai mult decat este
absolut necesar.






Thursday, March 10, 2011

puzzle

ca piesele unui puzzle
ne punem impreuna
sa redecidem constelatiile
si omul care va descoperi focul
si un pamant mai rotund.

ne lasam parti din suflet in cutie
pentru ca nu a venit timpul lor
si nu ne-am gasit unul pe celalalt
in locul potrivit
iar cand schitez zambetul tau
pe hartie in creion cu mina fragila
imi reneg propria umbra si iti jur
ca niciodata nu o sa te orbesc
cu lumina din ochii mei.

jucam la cacealma
cu o mana de cuvinte drept miza
chiar daca uneori tacem
surdomuti intr-o limba afona
mai degraba decat perfecti si sanatosi

iar pana ne inseram ca doua zile pline,
suntem de ajuns asa, cu jumatate de soare
cand reinventam lumea si

ne punem de acord ca doua piese de puzzle.




Monday, March 7, 2011

pericol de incendiu

cu atatea batraneti in spinare
si atatea morti atarnate de umerii mei,
mi-am dat voie in sfarsit sa adorm;
sa ma impac cu pleoapele
si sa iubesc
discret ca un cantec de leagan.

dar n-a fost sa fie
ramura de maslin
si n-a fost sa fiu -

am alergat inauntrul meu
sub plapuma
c-asa am fost eu mereu, transparenta
pana la indecenta,

inocenta pana la refuz.

*

tu esti cartea interzisa.
profetia autoimplinita.
trifoi cu patru foi
pierdut de un calator in desert.

asa ca eu ascult, ascult ca o fata cuminte
susurul raului din mine
de la izvor pana-n mare
chiar cand valurile ma sterg putin cate putin
ca pe o piatra prea mandra

si ma trezesc nisip
la picioarele tale, o bucata de hartie
pe care scrie albastru pe alb
ca m-am indragostit
iar eu nu mai pot sa fug sub plapuma,
nu mai pot sa inspir si expir numele tau
si sa ma mint

ca nu ma arde la picioare
diamantul asta ros de ape si incins de prea mult soare
care a fost candva sufletul meu.

*

oare as mai fi binevenita in inima ta

daca ai sti ca eu fumez iubire
pana mucul de tigara pe care mi l-ai imprumutat
se transforma in incendiu?





Friday, March 4, 2011

X si 0

te rog

da-mi voie sa joc
X si 0
pe foaia sufletului tau

si iti promit

voi invata
cum sa pierd elegant
de fiecare data

*

iti multumesc

ca nu sunt niciodata
zero in ochii tai

si jur

ca merita
toata cerneala
din lumea mea

sa invat
de la tine

arta de a fi
X-ul perfect
in propria viata





creste viata in mine

am fost la ghicitoarea in tarot
si mi-a spus, creste viata in mine.
o lumina care imi rasare in piept
si nu-mi da pace, un ritm obsesiv
care mi se strecoara pe sub piele
si-mi curge neintrerupt printre moleculele
oaselor.

am aruncat o firimitura de privire porumbeilor
si am crezut pentru o clipa
ca sunt ingeri, am crezut intr-o lume
facuta din pene si miros de ghiocel abia-nascut.

m-am aruncat in bratele gandului de tine
ca o nebuna ce sunt
si nici macar nu mai vreau
sa te salvez

fiindca am fost in pelerinaj
in miezul inimii mele, acolo unde mi se face rau,
acolo unde nu ar fi trebuit sa exist
si totusi respir, respir, respir
incapatanata
si imi fredonez ca un refren

ca merita sa stau in fata ta ca proasta
si sa-mi descos firul mortii
atata timp cat eu ma vad cu adevarat
in ochii tai de fata morgana
si stiu, stiu fara nicio indoiala:

creste viata in mine
cu gust de zeu si textura de fericire.




Thursday, March 3, 2011

ceva ce nu incape intr-un cuvant

felul cum imi dai voie sa cresc
intre clipele tale.

mirosul de iubire proaspata
dupa furtuna
si un la revedere
mai relaxat decat buna ziua.

culoarea din afara spectrului vizibil
care esti tu-

adevarul
din miezul unei legende.

imbratisari
de la mine pentru tine
intr-o poezie infinita
care de fapt nu exista.

o dimineata
ca metafora pentru viata mea
si zambetul tau
intr-o vibratie asimetrica
a vocii mele.

pentru tot ceea ce nu incape intr-un cuvant, iti
multumesc.




cum se uda cactusii si alte basme

te citesc
printre randuri
in povestea vietii mele

si inca nu stiu

nici in ce limba
ai fost scris
cand se imparteau stelele

nici cu ce accent
ar fi potrivit
sa te pronunt

ca sa evit rasplata finala
pentru sperjur
comis cu iubirea de adevar
in inima.