(Ascultă poezia aici)
în întuneric
mă eşti
tu
cuvântul
căruia i-a venit
rândul
tai în carne vie
vulcan pe planeta albă
gheţarii din corpul meu
se topesc
curge tot ce a fost
îngropat
prin mişcare
arde
învie
se rostogoleşte
în miezul de meditaţie din mine
iar
şi
iar
şi
iar
nu devine dar
este doar
despuiat de pretenţii
de creştere
vindecare
împoezire
singurul fapt
aici şi acum
întâlnirea dintre lavă şi gheaţă
între tu şi eu
sunetul contrastului
din cerc se iese
fiind pătrat
din cerc se iese
rupându-te
spărgându-te
din cerc se iese
oprindu-te
din cerc nu se iese
fiind cerc
în întuneric
îmi eşti
toată viaţa şi toată moartea
ca şi cum niciodată nu aş fi existat
în afara ta
şi totuşi
şi eu mă mişc
a lumină
în pântecul de groază
al întunericului
în luminăj
te sunt
şi pulsul tău se transformă
în muzică
