înghit un zâmbet
şi îmi rămâne în gât
lipicios, neruşinat.
nu ajung până la el cu limba
să-l mângâi
şi nu îndrăznesc
să îl invit în grădina spaţioasă
a feţei mele.
îmi savurez bucuria
cu jumătate de voce
peste care mi se strâng buzele
de modă veche, îmbrăcate
la patru ace.
eu ştiu că procedez contrar indicaţiilor medicului -
am înghiţit un zâmbet
şi să fiu a naibii dacă nu o să mă vindece
chiar din locul ăla adânc unde s-a cuibărit
în corpul meu.
No comments:
Post a Comment