(o lume în nemişcare)
tu ai jucat jocul.
ţi-ai câştigat doliul.
acum, e rândul meu
sǎ fiu ce om de zǎpadǎ vreau.
e dreptul meu
sǎ-mi fie prea lene
sǎ tremur de frig.
dacǎ mǎ închei la nasturi,
o fac asimetric, cum îmi vine.
aşa îmi place mie.
iarna are sens.
fǎra iarnǎ, nu vine primǎvara.
e alegerea mea
dacǎ merg la cacealma
şi nu mişc un fulg
când îmi rǎsare soarele
în inimǎ.
cine eşti tu sǎ-mi spui cǎ greşesc?
se ştie doar
cǎ trişorul îşi ţine destinul
în propriile mâini
şi e dreptul lui din naştere
sǎ jongleze cât de bine
sau cât de prost se simte în stare.
dacǎ îl va prinde cineva sau nu,
rǎmâne doar un moft al gravitaţiei.
No comments:
Post a Comment