jonglez cu aceste cuvinte
ca nişte baloane
mari de abia încap pe cer,
umplute cu aer cald.
le menţin în aer
nu datoritǎ unui echilibru fin;
îmi reuşesc acrobaţiile
pentru cǎ în lumea ta
s-a abolit legea gravitaţiei.
tu pluteşti.
metaforele tale plutesc.
focul pluteşte
în flǎcǎri mici.
în lumea ta, sunteţi toţi nişte
zmee
rǎtǎcite între dinţii unui nor
flǎmând de litere.
însetatǎ de zbor,
uiţi sǎ îţi odihneşti tǎlpile
în perna moale a realitǎţii
iar eu îţi scriu
cuvinte înşelǎtoare şi ieftine
care plutesc şi plutesc
în sufletul tǎu.
cuvinte mari fǎrǎ conţinut.
vopsite în tot felul de culori
care de care mai ţipǎtoare,
înnodate în cele mai nenaturale forme.
tu mǎ aplauzi, mǎ aplauzi
ca orice copil cu gura cât o lunǎ plinǎ,
mǎ aplauzi pânǎ îţi ard palmele
şi te convingi cǎ eu sunt soare.
No comments:
Post a Comment