condamnare la moarte

localnicii cred că e legal
să potrivească o săgeată din mătasea nopţii
într-un arc de tăcere
şi să ţintească. vârful umezit în venin
să îl muşte pe vinovat
de piept şi să-i ajungă
până în miezul inimii. prin ochii lor,
el deja nu mai este om. poate nu a fost niciodată.
poate, dinainte de a se fi născut, îi era scris
în sânge
ca direcţia vieţii sale să fie nici mai aproape, nici mai departe
decât vârful iremediabil de ascuţit al acestei săgeţi.
localnicii i-au votat unanim executarea
conducătorului care îi reprezintă aşa bine
încât li se face şi lor ruşine să respire;
constituţia poate opune rezistenţă numai cu o mână
de cuvinte, iar un avocat abil jonglează cu firimiturile de literă
fără să-i scape niciun atom de idee
prin spaţiile dintre degete sau prin vreo crăpătură din argumentare.

în satul ăsta, se dă spectacolul
ultimului apus
şi localnicii fac treburile casnice
necesare
ca niciodată să nu se mai repete
afurisitul de răsărit.