lichidare

poate-i un moft, ca o furtunǎ de varǎ
pe care eu, psihoticǎ şi îndrǎgostitǎ,
o fac buchet
şi
ţi-o
dǎruiesc
sǎ faci ce naiba poţi cu ea.

vreau sǎ îmi concediez plǎmânii
atât de plini de zel, încât dǎuneazǎ
economiei de piaţǎ.
ei ţin atât de mult sǎ deţinǎ monopolul
în industria supravieţuirii, încât
refuzǎ sǎ colaboreze
cu inima, cu ficatul sau mǎcar
cu respingerea ta.

vreau sǎ îmi concediez stomacul
pentru cǎ imitǎ concurenţa
prea pe faţǎ şi deja mi-e ruşine
sǎ afle o lume întreagǎ
cǎ te-am lǎsat sǎ mǎ otrǎveşti
cu un singur vârf de linguriţǎ
de sos de cuvânt picant-amǎrui.

vreau sǎ îmi concediez braţele
care lenevesc toatǎ ziua
şi fac numai munca necalificatǎ,
aia de cea mai joasǎ speţǎ
şi cea mai prost plǎtitǎ
de a te îmbrǎţişa
oricum.

vreau sǎ îmi concediez capul
pentru cǎ greşeşte calculele
ca formǎ de distracţie.

vreau sǎ îmi concediez picioarele
pentru cǎ, şi atunci când tremurǎ
şi chiar clienţii, revoltaţi, le cer sǎ rǎmânǎ
pe loc, sǎ ia o pauzǎ, sǎ se refacǎ,
sǎ delege mersul cu fruntea sus
altcuiva pânǎ ele se vindecǎ -
picioarele continuǎ, de-a buşilea, greşit,
chiar dacǎ mi se mai întâmplǎ sǎ cad
şi chiar dacǎ intru în oameni
pe stradǎ, neinvitatǎ.

şi te-aş concedia bucuroasǎ şi pe tine.
suntem în crizǎ şi nu îmi mai permit
sǎ plǎtesc bani negri şi zile grele
pentru cineva de decor, un zâmbet
gratis pentru trecǎtori
la intrarea în magazinul de chilipiruri
care îmi este inimǎ.