Friday, May 18, 2012
dezechilibrul cel bun
poezie dedicată
verii mele şi iernii sale,
valorii mele şi celeilalte feţe a monedei
unde sunt ruginită,
îngerului care a furat pentru mine
o pereche de coarne
şi dracului care s-a dovedit a fi cel mai altruist erou.
vă mulţumesc amândurora
că îmi amintiţi cât îmi plăcea, de mică,
să merg pe sârmă.
viaţa are gust de portocală stricată.
aşa simt
că a venit vremea să migrez
spre ţările reci.
de dragul tău, voi planta
o sămânţă de gheaţă în miezul soarelui.
la noi se mănâncă
dulcele cu lumina amară
şi ne pupăm ca eschimoşii, doar-doar
ne vor mai durea zilele
încă puţin.
viaţa miroase a vară caniculară,
dar
eu sunt nesănătos de pasionată să
trăiesc.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment