o uimire frumoasǎ

mi se umplu nǎrile de tine
atât de simplu, ca parfumul
unui singur trandafir
ca nici un altul.
te expir; aluneci din mine
sub forma unei voci noi
pe care abia am tupeul sǎ mi-o
recunosc.
îmi ajungi în plǎmânii
recunoscǎtori sǎ te primeascǎ.
aerul se dǎ în lǎturi sǎ îţi facǎ loc
ţie, imaginilor care trec nestingherite
din spatele ochilor tǎi, în faţa inimii mele.
rǎsari din mine! într-un vers
pe care eu nu aş fi ştiut sǎ îl scriu
niciodatǎ.