dependenţă

şi eva a muşcat din mărul lui adam.
s-a întins peste universul
interior
care nu-i aparţinea. şi-a întins
chiar vârfurile degetelor
până a format un cerc
în jurul vocii lui. un el mut.
o ea care îi poartă inima drept bijuterie
şi pielea, drept mască.
parcă ar fi o lume în miniatură
şi eva uită cât de departe s-a întins.
mărul nu mai are gust acum, l-au abuzat
cu dinţii lor încleştaţi într-un sărut
până a devenit insipid.
acum e numai cotorul de iubirea lor

dar oamenii flămânzi nu pun punct
doar pentru puţină cianură.