împǎrtǎşire

vreau doar sǎ fim
o ceaşcǎ bunǎ
de cappuccino 3 în 1:

eu, boabele de cafea
râşnite pânǎ miros
a dimineaţǎ,
te rog sǎ îmi primeşti
darul luminii.

clǎdesc ziua
ca pe un castel,
cǎrǎmidǎ de rouǎ
peste cǎrǎmidǎ de vis.

tu îmi eşti lapte:
mǎ întregeşti,
îmi dai substanţǎ.
mi se îmblânzeşte textura
şi îmi prefac zaţul
în gust fin-amǎrui,
ca un coşmar care te amuzǎ
odatǎ ce te-ai trezit.

mǎ declar fericitǎ
cu o atingere de zahǎr
simplǎ.
ne dizolvǎm
unul în altul
şi amândoi, într-un zâmbet.

ani întregi
mi-am rǎsucit limitele între degete
ca şi cum aş fi fost
desenatǎ de un pictor sadic
cu braţele şi picioarele
întinse la maximum, încercând
sǎ împing ramele tabloului,
sǎ le mut din loc.
lecţii de zbor, aşa îmi numeam eu
suferinţa.

astǎzi, iatǎ, îmi este de ajuns
cǎ suntem împreunǎ
o ceaşcǎ de cappuccino 3 în 1
pe care o beau în cinci minute
şi pot sǎ alerg un an
prin parcuri, biserici, sǎli de operǎ, piste de atletism,
alerg pânǎ la capǎtul curcubeului
fǎrǎ sǎ obosesc.