iertarea

iertarea
cu cremǎ de zmeurǎ şi iaurt
într-o searǎ ploioasǎ, pe stradǎ.
în tine - ecoul asfaltului încins
şi nicio avalanşǎ.
gata curǎţenia de primǎvarǎ.
ai fost leneşǎ
şi n-ai şters fir din praful de pe soare,
dar
ai învǎţat sǎ nu-ţi mai arzi mâinile.
porţi o pelerinǎ oranj din regrete
sǎ nu rǎceşti - barem acum
ştii de ce.
te naşti ca un curcubeu, din spuma norilor morţi.
treci pe lângǎ el
şi le dai bunǎ ziua
lui şi vânzǎtoarei de la taraba din intersecţie
cu aceeaşi seninǎtate a vocii.
miroase a pǎmânt proaspǎt.
iertarea
o bei caldǎ, direct din sticla de plastic
fǎrǎ pretenţii, pânǎ la ultimul strop
ca reîntoarcerea acasǎ.
nu-ţi mai rǎmâne nimic de fǎcut
decât sǎ dormi, o linişte cu stropi de ploaie allegretto.
nu mai ai nimic
şi nici nu-ţi mai este sete.