Monday, July 18, 2011

granite

viaţa împreunǎ este dans

şi tu crezi
cǎ dacǎ ai grijǎ
sǎ nu ne atingem,
voi dansa în ritmul meu.

tu crezi cǎ aşa se învaţǎ
paşii corecţi
indiferent de stil.

oare nu-ţi dai seama
cǎ nu am de ales?

te invit
cu o flacǎrǎ în ochi
cǎci, nu ştii?
n-am voie sǎ mǎ apropii,
sǎ mǎ mai joc cu focul
de când m-am ars.

ce-i cu tine?
şi ţie ţi s-a interzis
sǎ trǎieşti cum simţi?
sau poate de fapt nu vrei
sǎ dansǎm mai apropiaţi de atât?

aşa cǎ vorbim în dedesubturi:
în cuvintele pe care le spunem din greşealǎ
şi senzaţii pe jumǎtate
care ne aleg ele pe noi
când noi ne facem cǎ dansǎm dansul ploii
aşa, fǎrǎ sǎ ne ţinem mǎcar de mânǎ.

ce crezi cǎ faci cu mine?
oare tu nu ştii cǎ eu
am nevoie de tine aici, în mine,
uneori mai aproape decât aerul
pe care îl respir?

ştiu, uneori îmi tremurǎ picioarele
şi mǎ scuz cǎ nu reuşesc
sǎ cânt în mişcare
cu voce flexibilǎ şi uşoarǎ.
ştiu, e greu sǎ fii în sincron cu mine;
şi eu aş ezita la fel de mult în locul tǎu.

dar când îmi oferi mie
distanţa aburindǎ pe tavǎ de aur
de parcǎ ar fi o delicatesǎ
pe care nu deseori o primesc

(of, oare tu n-ai auzit povestea
cu apropierea şi arsurile de gradul trei?)

nu pot sǎ te refuz. n-ar fi politicos.
nu aşa face o doamnǎ şi, crede-mǎ,
am fost tratatǎ de prea multe ori drept fetiţǎ
care furǎ intimitate de pe rafturile din magazin.

acum am demnitate de fier -
nu se îndoaie, nu spune “te iubesc”
decât dacǎ i-o ceri
sau dacǎ viaţa i-ar depinde de asta
şi doar ştim amândoi
cǎ sunt în siguranţǎ cu tine.

prea în siguranţǎ.
eu, prejudecǎţile mele, tu
şi spaţiul pe care îl hotǎrǎşti
între noi.

oare nu este evident?
eu trǎiesc în poezia trecutului
fǎrǎ rimǎ, fǎrǎ metru,
în cuvinte uneori nepotrivite.

tu mǎ înveţi sǎ dansez.
nu mǎ voi apropia de tine
decât cât permite coreografia
sufletului tǎu
mai mult sau mai puţin deschis.

te rog. cheamǎ-mǎ. eu vreau sǎ mǎ apropii
dinainte de a se fi scris stelele.
dinainte de a se fi scris în steaua mea nenorocoasǎ
“nu te apropia!”
aş veni repede şi luminoasǎ, ca fulgerul.

doar atât te rog:
cheamǎ-mǎ tu.





No comments:

Post a Comment