respiro

iau un moment de respiro
intre doua zambete
si mi te infig la loc in plamani.

iti inspir amintirea
sa arda cum imi place mie mai mult,
ca si cum mi-as fi tras soarele pe nari
sa fiu sigura ca nu imi va mai fi nicicand frig;
asa eram eu cu tine, un amalgam
de cine vreai tu sa fiu eu
si cine nu credeam eu ca pot sa fiu decat pentru tine.

imi inspir dorul
ca pe ceva toxic, desi imi face bine
sa raman o secunda nemiscata;
iti ascult bataile inimii
care inca mai au ecou in pulsul meu
si stau o secunda sa ma intepe absenta ta
ca o injectie cu ser de sinceritate,
doar o secunda pana te expir
pe tine si tot ce ti-am daruit vreodata din mine.

in felul asta stiu sa respir:
nu uit niciodata
ca am murit suflet de cenusa
si asa imi amintesc intotdeauna
ca am renascut pentru zbor.