ca un citrin în faşă
alegi să fii roca ordinară,
numai bună de tocat
până în măduva sufletului.
nici nu vrei să auzi cuvântul cuarţ
iar când îţi spun despre puterea ta
tu îmi scrii un refren de doi bani
despre apele care te-au făcut cândva nisip.
refuzi să recunoşti că ai supravieţuit tuturor
şi nici prin gând nu-ţi trece
că tu ai putea creşte
piatra luminii.
:) cat adevar.
ReplyDelete