Friday, July 8, 2011

ruleta ruseasca

AVERTISMENT
nu vreau să fie alegerea mea, în niciun caz. domnişoara lună e cu capul pe umeri şi nu se amestecă printre nori. domnişoara lună ştie exact la ce foloseşte lumina, cum trebuie reflectată şi cui nu este voie să i-o dai. domnişoara lună nu îşi asumă responsabilitatea pentru nicio eventuală maree şi, cu atât mai puţin, pentru vreo criză de isterie care ar putea avea loc pe pământ, ca efect secundar, când se îngraşă ea într-o noapte din treizeci. domnule, eşti de acord să nu pretinzi niciodată că ai văzut vreo sclipire de stea în privirea onorabilei?


o şansă din şase
să fii tu cel mai pregătit,
cel care poate rezolva
un puzzle cu piese care nu se lasă
îmbinate
şi amintiri fără noimă care nu se vor
complet reparate.

o şansă din cinci
să mă îndrăgostesc.

îmi spun
că dacă eşti într-adevăr
jucător atât de bun,
vei şti să mă îmbrăţişezi fără atingeri
suficient de strâns
încât nu voi suferi
când închid ochii
şi revăd destinul pe care mi l-am scris strâmb
cu dinţi de lapte într-o bucată de plastilină.

nu-i nevoie să ţinem coatele pe masă
ca nişte copii bine-crescuţi;
a juca murdar din când în când
face parte din contract
deşi ne jurăm pe viaţa noastră
şi semnăm în sânge
să fim etici, să fim sfinţi, să fim
oricum doar tu însuţi nu chiar,
oricum doar nu prea eu însămi.
e împotriva regulilor să vrei să trăieşti
altfel.

pentru o clipă îmi pare mai rezonabil
să te las pe tine să-ţi asumi gravitaţia.
deşi la fiecare rundă mă atragi mai mult,
eu numai mă prefac că aş cădea
de coaptă ce sunt
la inimă.
ţin prea mult la tine să mă joc cu fiinţa ta ca miză
dar, vezi tu, vremurile-s grele
ca aluminiul.

mi te pun la tâmplă, prea aproape
deşi ştiu că nu eşti aici pentru a mă mângâia
precum eu nu sunt aici ca să te iubesc;
dar în ultimul moment
dumnezeu se răzgândeşte.
cu un oftat şi cu rânjetul pisicii de cheshire măzgălit pe faţă, eu
mă strecor între rândurile scenariului tău de viaţă
şi-ţi şoptesc ca dracul
că e decizia ta, decizia ta, decizia ta să nu ai de ales.
să nu mă ai de ales.

100% în cunoştinţă de cauză,
că doar sunt domnişoara lună şi ştiu
cum merg treburile cu noaptea
şi somnul
din care uneori cineva nu se mai trezeşte
sau, în orice caz, nu se mai trezeşte acelaşi.

nu-mi stă capul decât la focul de artificii

şi mă intreb dacă şi ţie îţi voi rămâne eu, măcar o ştampilă pe suflet
care îţi zbiară la ureche ceva, măcar o circumstanţă atenuantă
care-ţi bâzâie ca o muscă pe căciulă
că nu a fost decizia ta, nu a fost decizia ta, nu a fost decizia ta să te aleg pe tine,
să mă uit în ochii tăi ca într-o oglindă care ştie mai bine decât mine cine sunt eu
şi să apăs, să mi te apăs în mine
ca si cum nu aş fi înţeles ce urma.





No comments:

Post a Comment