rapsodia unei păpădii

suflă-mă
la timpul potrivit.
sculptează-mi un sărut
din buzele tale,
din căldură şi ploaie.
noaptea asta, aşterne-mi tu
culcuş în inima ta,
pe iarba proaspătă,
până se lipeşte de mine
mirosul vieţii.
am încredere, legănându-mă
între rădăcini şi cer.
tu vei şti cel mai bine
cum să mă dăruieşti vântului.