o lene mai mult decât etică

(pe care ţi-o voi mărturisi mai mult ca perfect)


spun te iubesc
printr-un milion de
împunsături -
eu şi scorpionul
care îşi sărută libertatea.

am ambiţia
să îţi las amprente pe suflet
fără să te ating.
să fiu a naibii dacă nu
îţi vei aminti de mine
ca de cea mai mişcătoare
poezie fără cuvinte!

numai că în realitate,
scorpionul a fost pus la insectar
fără prea mare efort.
un mic sacrificiu
ca şamponul pentru copii, fără lacrimi.
ochii tăi perfecţi
nu pot fi pătaţi
de prezenţa mea plină de colţuri îndoite.
tu ai învăţat să fii mandala
în care fiecare punct se găseşte
la locul potrivit, în momentul potrivit,
lăsat de mâna potrivită.

iată, îmi cususem viaţa
şi o împletisem în jurul tău
ca părul lui Rapunzel, poate aveam
să urc spre tine pe raza unui vis -
dar s-a făcut dimineaţă
mult mai devreme decât mă aşteptam
să prind curajul de a închide ochii
şi să vin spre tine
ca om, nu ca insectă îndrăgostită de o idee abstractă.