Cuvântul

mi-e poftǎ de fructele zemoase
ale Cuvântului.
am nevoie sǎ mǎ scufund în vitaminele lor,
sǎ-mi ungǎ sufletul.
ce hrǎnitoare mi-ar fi
din mâinile tale atotputernice!
eu aş fi copilul. mi-aş tǎcea fericirea
din piept pânǎ în vârful picioarelor,
chiar dacǎ încǎ n-aş şti sǎ îmi ţin capul sus.

vreau fructele alea
sǎ-mi alunece alene pe limba recunoscǎtoare,
numai cǎ n-am plantat sǎmânţa Cuvântului
în solul fiinţei mele.

*

Cuvântul
este o plantǎ unicǎ, interzisǎ în post.

mai bine îmi cred grǎdina inimii infertilǎ
decât sǎ mǎ hrǎnesc
din adâncul pǎmântului.
pe fiecare frunzǎ, vǎd pete de
silabǎ care roşeşte la rǎsǎritul soarelui. arde.

tu mǎ arzi. eu mǎ ard.

mi-e teamǎ cǎ mǎ vei porecli incendiu
şi cǎ aşa-mi va rǎmâne numele, pângǎrit de un foc pǎcǎtos
dacǎ renasc, mǎ înconjur de albine şi fluturi
şi adaug la refrenul cântecului privighetorii din mine Cuvântul
nu.