iarna

(între hibernare şi patinaj)




îmi va fi dor de tine
cum îi e frunzei dor
de toamna artistǎ
care a pictat-o mai frumos
decât toate doamnele elegante
care au cǎlcat-o vreodatǎ
în picioare.

îmi vei lipsi
cum îi lipseşte aerul
vidului
şi soarelui, umbra.

unele bǎtǎi de inimǎ
sunt atât de melodioase,
încât meritǎ preţul morţii
plǎtit cash
din puşculiţa copilului de demult
care, fie şi pentru o clipǎ,
a simţit ce înseamnǎ sǎ fie
nemuritor.

octombrie ridat
se îndrǎgosteşte de culoare
şi încǎ jongleazǎ abil
cu visuri şi dimineţi care vin prea repede,
cu clipele de zbor şi cu gravitaţia ...
fiecare adiere poate fi ultima
suflare a pǎmântului

şi mǎ întreb cât curaj îmi trebuie
sǎ dansez desculţǎ cu tine
când în jurul nostru se construieşte iadul,
cǎrǎmidǎ dupǎ cǎrǎmidǎ
smulse toate din sufletul meu.