gelozia iernii

ceaţa rupe verdele brazilor
din miez, de unde sunt ei mai mândri.
ianuarie urlă
din adâncul plămânilor -
o lună fumătoare
fără picătură de
foc.
soarele roşeşte
şi se ascunde în spatele pământului.

aşa-mi încep eu anul -
rătăcind între paginile cu colţuri îndoite
ale unui caiet plin-ochi
de lecţii scrise în cerneala invizibilă
a durerii.

mâine
promit că voi învăţa
uşurinţa zborului.
dar astăzi ... astăzi
fiecare ac care cade are ecou.
astăzi te rog doar, dă-mi voie
să fiu avalanşă
pentru cinci minute
şi prefă-te pentru o clipă
că degeri de la atingerea mea.