puterea de a îţi pune întrebǎri

mǎ întreb
dacǎ mǎ învârtesc în jurul propriei axe
prea mult,
mǎ întreb
dacǎ îmi bate inima în prea puţine feluri
pe minut,
mǎ întreb dacǎ nu cumva
a venit timpul
sǎ strǎlucesc.

mǎ întreb
de ce te tot învârteşti în jurul meu
ca o matcǎ fǎrǎ stup,
mǎ întreb
dacǎ eu sunt singura ta albinǎ
lucrǎtoare, singura ta şansǎ
de supravieţuire.
tu, se pare, nu vezi
cǎ eu de fapt sunt regina tânǎrǎ
şi am nevoie sǎ roiesc
din stupul tǎu îngust,
nicidecum sǎ te hrǎnesc pe tine.

dacǎ tu te mǎsori în milimetri
şi eu în ani luminǎ,
îmi dau voie sǎ mǎ întreb,
de ce rǎmân în lumea ta
unde mǎ vomitǎ cerul şi mǎ înghite marea?

puterea îmi deformeazǎ braţele.
îmi conţin presiunea propriei gravitaţii
ca pe un fetus de redecizie.
sub semnul întrebǎrii, pot fi oricine.
sub semnul întrebǎrii, pot sǎ te aleg
sau nu.
picurând din streaşina curiozitǎţii, pot
sǎ mǎ rǎzgândesc.

merg pe sârma realitǎţii.
mǎ clatin spre stânga, spre dreapta,
spre tine, în mine;
am curajul sǎ pun fiecare pas
în faţǎ.

câtǎ verticalitate în haos!
cât de importantǎ ai fost tu în mine!
oare cât de liberǎ pot eu sǎ fiu?

mǎ întreb
dacǎ mǎ învârtesc în jurul propriei axe
prea puţin,
mǎ întreb
dacǎ îmi bate inima în prea multe feluri
pe secundǎ,
mǎ întreb dacǎ nu cumva
a venit timpul
sǎ vezi cǎ ai orbit demult.