nu exista!

îngeri.
înoată îngeri în marea sufletului meu.
îngeri, o mulţime de îngeri
zboară uşori
mult mai departe
decât ceea ce este pentru mine linia orizontului.
îngeri pe care aproape îi înec cu valurile mele învolburate.
îngeri frumoşi la care este păcat să mă rog

eu, o noapte de vară,
m-am născut ţipând
din pântecul unui apus.
am sfâşiat soarele.
eu mă sfârşesc
când se trezeşte lumina
şi se şterge la ochi, leneşă,
cu o batistă de ceaţă.

când eu nu sunt,
rămâne roua -
amintire vagă
a unei clipe triste în care ai crescut puţin,
un frig mic în măduva oaselor
doar cât un chef neastâmpărat de a dansa
împreună.
toţi îngerii împreună.

iar eu, dincolo de firul roşu
al unui telefon care nu sună niciodată,
încă sunt
cufundată într-o baltă de cuvinte nerostite
ca îngheţăta
topită
pentru că ai fost copil obraznic
şi nu ţi s-a dat voie să o guşti.