certificat de garanţie

îmi cumpăr un inel
de logodnă cu pacea.

sparg puşculiţa în faţa ta
ca un jurământ
că îţi voi da voie să mă botezi
întru religia ramurilor de măslin
şi împăcării cu focul.

tu mă cunoşti
şi ştii că nu am fost niciodată gheţar.
doar mă dau drept moartă în faţa ta
să nu te sperii de pulsul meu
exagerat de viu,

să nu fugi de mine
ca toţi ceilalţi
pe care i-am ajutat să câştige
maraton după maraton
prin simpla mea prezenţă la linia de start.

îmi semnez numele în sânge
alături de al tău, scris cu lumină
ce îmi pătează caietul inimii
pe care l-aş fi vrut impecabil.

îţi promit şi mă angajez
să îmi mai permit
folosirea ceţii pe post de sugativă
numai un timp anume, timpul ăsta
care nu-mi aparţine, timpul
petrecut la petrecerea cuiva
cu o idee despre distracţie
diametral opusă realităţii mele
interioare.

strig.
uite-mă cum îndrăznesc
să te strig pe nume
într-o poezie,
să îţi scriu cu peniţa vieţii mele
pe foaia eternităţii:

hai să ne jucăm
de-a pusul cărţilor pe masă
când se face noapte
şi orice dans este permis,

hai să te iubesc
ca şi cum
mi-aş aminti cine sunt
şi m-aş ierta pentru păcatul capital
de a mă fi născut!

hai să ne amintim împreună,
permanent
ca doi vechi prieteni cu alzheimer
care fac cunoştinţă cu aceeaşi bucurie în fiecare zi,
să ne amintim împreună că
pot renaşte.

eu voi renaşte

şi tu mă vei primi
în braţele tale vii
şi pieptul tău nu va fi intimidat
de pulsul meu ca un uragan

şi nimeni nu ne va privi stelele
neinvitat.

vom avea emisfera noastră de cer
în care să nu ne clădim rai
şi să nu mâncăm mere.

voi învăţa să fiu.

oare îţi dai seama
câtă pace încape în mine?

mă voi împleti cu mine însămi
ca două fire de croşetat
în mâinile tale
şi voi deveni una
cu viaţa.

doar atât am nevoie,
un certificat de garanţie şifonat
pe care să-l port în buzunar
mereu,
o logodnă cu pacea

şi permisiunea să îmi fiu mie însămi armă
cât timp în jurul meu e încă război,
să îmi las aura murdară
luni şi ani de-a rândul
cât timp stelele mele încă strălucesc prea tare
şi par furate din rai.

cel mai frumos cadou pe care mi-l faci este timpul
să mă obişnuiesc cu ideea
că, într-adevăr, mă voi mărita cu liniştea
şi pot, da, chiar eu
mă pot împrieteni cu leii
şi, da, pot primi lumina soarelui în mine
fără să mă ard.