legea compensaţiei, abolitǎ

sunt floarea de colţ
pe care nu o culegi:

reginǎ între buruieni
dar buruianǎ între regine.

îţi cos din vrǎji strǎvechi
un şal de cer,
sǎ-ţi poarte noroc
uitarea ca un talisman.

sǎ mǎ porţi undeva
ca pe o trusǎ de prim ajutor
ca şi cum tu ai fi pǎmântul,
ca şi cum cel mai înalt munte
ţi-ar fi ţie buzunar -

eu mǎ expun
într-un luminiş,
poate într-o zi mǎ vei vedea,
poate într-o zi îţi va plǎcea
şi muzica sevei mele
vie între rocile tale
şi caldǎ între vulcanii tǎi.

stau
nemişcatǎ
şi îţi aştept briza
ca pe o zi de sǎrbǎtoare -

sǎ uit amarul toamnei,
ce iarnǎ grea ducem între noi
ca un rǎzboi rece
şi cât de banal aş muri
dacǎ nu aş putea alege
sǎ te iubesc. sǎ înfloresc în faţa ta
când toate celelalte flori
se usucǎ.