jocul cu cuburi

suntem zeii cu tălpi murdare.

cuvintrele nespuse
ni se zbat sub piele
ca nişte binecuvântări
aproape nedorite

şi sângele
dansează în venele noastre
când se crapă
de ziuă
în mine
sau în tine

şi uneori ne sincronizăm
perfect.

avem prea multe feţe
noi doi
şi îndrăznim să privim
prea puţine dintre ele

dar, ca într-un joc de cuburi,
ne punem împreună
într-o imagine cu sens.

ne iubim într-un singur fel
ca şi cum am fi un diamant
care se încăpăţânează
să strălucească pe o singură faţetă.

strălucim

şi nimeni nu ne frânge
pe noi, un echilibru cromatic

chiar dacă puii de vorbă tăcută
s-au cuibărit între noi.

chiar dacă
ni se mai murdăresc tălpile
uneori,

noi suntem zei
în stilul nostru.