bilet de despǎrţire

nu
mǎ cǎuta
pe buzele crǎpate
ale unui fulg de nea
care pluteşte fericit
ca un sǎrut de noapte bunǎ pe fruntea cerului
şi habar n-are cǎ se aflǎ în
cǎdere.

te rog
nici sǎ nu îmi faci cu mâna
de la fereastra unui zgârie-nori
în care locuieşti de când te-ai nǎscut
şi ale cǎrui trepte nu le-ai urcat niciodatǎ.

n-are rost
sǎ mai participǎm
la balul ǎsta mascat al existenţei împreunǎ
costumaţi în primǎvarǎ.

eu sunt creanga de copac
în timp ce se scuturǎ de ultima frunzǎ moartǎ.
fulgerul care a devenit cel mai faimos toboşar
pentru cǎ nu credea în curcubee.
eu sunt gustul care îţi rǎmâne
dupǎ ce te-a luat gura pe dinainte
şi ai înjurat omul care-ţi este cel mai drag
din lume.

nu mǎ mai lua acasǎ.
nu mǎ mai minţi cu lumina ştirbǎ a soarelui.
nu mǎ mai ocoli când rǎceşti
de la adierea aripilor pe care ai refuzat sǎ mi le împrumuţi.
nu te târgui cu mine la preţul de zbor lin împreunǎ.
nu mǎ mângâia cu un cuvânt şi nu mǎ gâdila cu o privire.
nu mǎ cunoaşte acum, cǎ-i sezon de vânǎtoare
şi decât sǎ te iert, prefer sǎ îmi încerc norocul
la agǎţatul de vânǎtori.

nu mǎ iubi acum
când sunt un bilet de despǎrţire
care mai are un pic
şi se rupe.