cǎlǎtoria iniţiaticǎ

de acolo,
din spatele vorbelor înghiţite
ca nişte sâmburi de adevǎr necopt,
ascunsǎ dupǎ sutele de metri
ca un copil speriat,
de unde eram eu o umbrǎ de mine
în lumina ta
şi te ţineam la distanţǎ ca sǎ simt
cǎ însemn şi eu ceva, mǎcar
un fir de iarbǎ în lumea asta,
deşi tu de fapt erai doar o idee,
o brizǎ uşoarǎ de existenţǎ
izvorâtǎ din mine -

am ajuns aici,
unde ne mǎsurǎm concret
cu minutele şi centimetri,
aici unde glasurile ni se împletesc
şi curg ca un râu
pânǎ se vor face una
cu pacea.
aici avem fiecare luminǎ proprie.
ne dǎm voie sǎ mai silabisim o clipǎ,
pânǎ când prindem destul curaj
sǎ nu rǎmânǎ nimeni în umbra niciunui copac
oricât de fructifer ar fi el.
iatǎ, suntem!
douǎ zile demne de cer.

şi ce dacǎ am stat mult pe gânduri
ca într-un balansoar confortabil,
şi ce dacǎ eu cobor treptele cu binişorul
în loc sǎ mǎ arunc în prǎpastia încrederii?
s-a scris mult în viaţa mea.
s-au scris nuvele tragice
şi comedii la care se considera blasfemie sǎ râzi,
s-au scris pe interiorul organelor mele interne
romane întregi
despre câte o singurǎ îmbrǎţişare pǎstratǎ sub cheie.

şi ce dacǎ?

învǎţ cuvinte noi
în fiecare zi.
avem copaci fructiferi în vieţile noastre
şi ce dacǎ uneori
ne odihnim la umbra aceluiaşi
soare?
şi ce dacǎ greşim
câte un apostrof în ortografia bunului simţ?

mai e o grǎmadǎ de scris

şi chiar îmi face plǎcere
sǎ împǎrţim creionul
o bucatǎ din drum.

nici nu ştii ce capodoperǎ iese
când scrii cu douǎ inimi pe aceeaşi foaie!